Rugăciune
de mijlocire prin intermediul venerabilei Elisabeta Maria Satoko kitahara
Doamne, tu ai dăruit atât de multe binecuvântări
venerabilei Elisabeta Maria Satoko Kitahara. I-ai încredințat în mod special misiunea de a
sluji cu bucurie victemele războiului din Tokyo și de a-și împărți timpul cu
cei săraci. Mărturia ei puternică întărește credința Bisericii. Iubirea și colaborarea
ei cu harul Duhului Sfânt, au determinat-o să aibă grijă de cei săraci și orfani,
punându-I sub protecția Neprihănitei Maicii tale Maria. Îți mulțumesc Doamne
din toată inima pentru această lucrare și pentru darul slujitoarei Tale, Elisabeta
Maria Satoko Kitahara. Doamne, dă-ne virtutea carității ca să te putem imita și
noi, iar astfel să putem aduce cât mai multe suflete către Tine. Doamne, dă-ne
lumina Ta strălucitoare, ca să-i putem indruma pe cei care îl caută pe
Dumnezeu. Doamne, ascultă rugăciunea noastră și răspunde-ne prin mijlocirea venerabilei
Elisabeta Maria Satoko Kitahara. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
(Însoțită
de rugăciunile: Tatăl nostru, Bucură-te
Marie și Slavă Tatălui)
Rugăciunea Domnească (Tatăl Nostru)
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se
numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă
greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi
în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău. Amin.
Salutarea îngerească (Ave Maria)
Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu
tine, binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul trupului
tău Isus. Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum
şi în ceasul morţii noastre. Amin.
Slavă Tatălui
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, precum era
la început şi acum şi pururea şi în vecii veciilor. Amin.
Dintre
minunatele virtuți și exemplele de urmat ale venerabilei Elisabeta Maria
Satoko:
CREDINŢA
Deși viața ei de catolică a fost scurtă, a fost
ghidată de o credință puternică. S-a străduit să participe cât mai mult la
Liturghie, mai ales în zilele de duminică și în zilele sărbătoare. Obișnuia să
se roage rozariul în Capela de Adorație fiind foarte devotată Fecioarei Mariei,
Maica Domnului. După ce de-al Doilea Război Mondial, a existat un oraș în care căutătorii
prin gunoaie au trăit împreună în sărăcie. Acest oraș este cunoscut sub numele
de Orașul Furnicilor. Ea a urmat calea lui Cristos și s-a dedicat să ajute
oamenii săraci din acest oraș oriunde era nevoie de ea. Întotdeauna i-a iubit
pe cei săraci și aflați în nevoie. Ucenicia ei față de Isus a fost cu adevărat
unită într-un singur spirit cu Dumnezeu. Ea a predat Catehismul copiilor
într-un mod ușor de înțeles, dar nu i-a forțat niciodată să se convertească la
Biserica Catolică. Ea i-a învățat să se roage și oamenii au învățat toate
rugăciunile. Iar oamenii au putut vedea exemplul ei de iubire pentru Isus și de
viața ei zilnică de rugăciune.
SPERANŢĂ
Ea nu a renunțat niciodată la sperantă în momentele
dificile. În vremea aceea, datorită dificultăților materiale, săracii își
puneau copiii la muncă în loc să-i lase să meargă la școală. Iar ea nu a ezitat
să le explice părinților și să insiste asupra importanței studiului în viața copiilor.
Uneori le aducea lecțiile școlare în casele lor și îi ajuta să studieze. În tot
acest timp, părinții i-au urmărit rugăciunea și treptat i-au înțeles credința.
Boala de care suferea s-a agravat în cele din urmă. Iar ea rămas țintuită la
pat într-o cameră mică. Nu s-a plâns niciodată de condițiile de sărăcie în care
trăia cu oamenii. Deși patul ei era infestat cu păduchi, nu s-a plâns niciodată
de durerea suferită sau de mâncărimile cauzate de păduchii din camera ei. Când
a trebuit să se mute din Orașul Furnicilor în alt loc, a avut încredere deplină
că Providența divină va avea grijă de ea. Neștiind pe deplin planul lui
Dumnezeu, ea se ruga mereu înaintea următorului pas. Iar Dumnezeu nu a
dezamăgit-o niciodată. Mărturia ei a fost aceea de a se abandona total în
mâinile lui Dumnezeu. Era încredințată că suferința cauzată de boala ei era
singura cale pentru ea de a merge în cer și de a ajunge la Lumina slavei lui
Dumnezeu.
CARITATE – IUBIREA DE DUMNEZEU PRIN
AJUTORAREA APROAPELUI
Ea nu a forțat niciodată oamenii să se convertească
la Biserica Catolică, dar mulți oameni au văzut prezența lui Dumnezeu în inima
ei. A trăit în Orașul Furnicilor, nu din cauza umanitarismului sau a
filantropiei, ci din dorința de a se smeri și a-l urma pe Cristos cel care a ales
să fie sărac și din iubire perfectă pentru fiecare suflet, și-a dat viața. Prin
harul lui Dumnezeu, ea a simțit că nu poate trăi Evanghelia fără cei săraci,
cei vulnerabili, cei disprețuiți, toți acei oameni care sunt părăsiți de
societate. Ea a ales în mod liber de a lăsa în urmă toate lucrurile materiale,
a renunțat la o viață confortabilă și a mers singură în Orașul Furnicilor. Datorită
faptului că s-a dedicat prețuirii altora printr-o viață simplă, locuitorii
Orașului Furnicilor au numit-o „martiră a iubirii.
ÎNŢELEPCIUNE
Maria Satoko a vorbit cu sinceritate tuturor celor
pe care i-a întâlnit învățându-i Adevărul despre Cristos. Lumea și societatea au
considerat că alegerea ei de a fi săracă așa cum Cristos a fost sărac și de a
trăi în Orașul Furnicilor nu a fost o alegere bună, deoarece a contractat
tuberculoză. Cu toate acestea, ea nu a avut tuberculoză contagioasă. Ea a
devenit săracă așa cum a fost Cristos sărac pentru a aduce Evanghelia celor mai
săraci oameni, care au trăit și au murit în condițiile devastatoare ale sărăciei.
Aici l-a iubit pe Isus, în micuții săi săraci care nu aveau un adăpost sigur și
trăiau în condiții infestate de păduchi și tuberculoză. Cuvintele ei au fost
întotdeauna bune, politicoase, ferme în Adevărul lui Cristos. Ea a evitat lumea
seculară ascultând și urmându-l pe Cristos, care a trăit printre poporul Său
abandonat și respins de societate. Când copiii nu-și respectau îndatoririle, ea
îi corecta cu amabilitate într-un mod amabil, dar ferm.
JUSTIŢIE
Era serioasă, bunăvoitoare și umilă. Ea nu a fost cu
două fețe și a evitat ipocrizia. A urmat toate învățăturile Bisericii în viața
ei de zi cu zi. Chiar dacă cineva ar fi înșelat-o, ea își corectat propria
neglijență. Nu a acuzat niciodată pe nimeni. Înfrunta slăbiciunea umană cu o
inimă bună. A fost întotdeauna generoasă cu cei săraci. Ea i-a spus mamei sale:
„Nu mă întreba despre lux. Am tot ce-mi trebuie atunci când am un acoperiș
deasupra capului pentru a dormi noaptea și o pâine ca să nu mor de foame”.
CURAJ
În ciuda faptului că era o japoneză care respecta
armonia, ea s-a lăsat încurajată de dragostea lui Cristos. Curajul și puterea
ei au determinat-o să abandoneze siguranța casei de a avea un părinte bogat și de
a-și trăi viața în Orașul Furnicilor. De asemenea, a avut încredere în săraci
și în cei care au fost abandonați de societate. Chiar dacă s-a îmbolnăvit, și-a
menținut hotărârea de a locui în Orașul Furnicilor. A îndurat durerea bolii
prin credință fiind mereu calmă și având un zâmbet pentru toată lumea.
ABSTINENȚA
Ea a lăsat totul în urmă și nu și-a dorit nimic în
afară de Biblie, o carte de rugăciuni și Rozariul. Iubirea lui Cristos și
prețuirea sa față de săraci au inspirat-o în alegerea sa. Era calmă și bună cu
toată lumea. Nu manifestat niciodată furie față de cineva. Își dedica ziua în
totalitate rugăciunii și a continuat rugăciunile cu calm și credință profundă
până în ultimele momente ale vieții sale.
DISCIPOLAT (UCENICIE)
Viața ei a fost scurtă, dar
binecuvântată de Dumnezeu. Și-a urmat ucenicia prin modul de gândire al lui Cristos.
Atitudinea ei altruistă și de iubire necondiționată pentru toată lumea sunt
greu de găsit în lumea noastră materială și seculară. Lumea noastră modernă și cultura
consumismului au umplut Pământul, Casa Noastră, de gunoaie. Fără a ne gândi
prea mult, aruncăm o mulțime de lucruri la coșul de gunoi ce încă ar mai putea
fi folosite. Prin sortarea acestor gunoaie, ea reușea să mai scoată o sumă mică
de bani. Era simplă și umilă. Și-a petrecut timpul având grijă de oameni și a
folosit lucrurile fără nicio risipă. Simplitatea ei, smerenia, grija față de
ceilalți și zâmbetul ei ne arată modelul de creștin. A urmat cu fermitate
învățătura catolică, dar nu a forțat niciodată pe nimeni să se convertească la
catolicism. A ascultat cu atenție opiniile necatolicilor și a purtat conversații
în modul cel mai respectuos. La ținut în centrul vieții ei pe Cristos. Și-a
trăit viața în dificultatea perioadei postbelice, suferința bolii și multe alte
dificultăți. Cu o față zâmbitoare, speranță în viitor, încredere în Dumnezeu și
dragoste pentru toți oamenii, ea ne arată cum ar trebui să fie un creștin
adevărat în lumea modernă.
|
Anul / Vârstă |
Descriere |
|
1929 |
Născută în Asagaya, Suginami-ku,
Tokyo, fiind a treia fiică a familiei Kinji Kitahara pe 22 August. |
|
1941 / 12 |
A intrat la „Liceul Shoin” în luna
aprilie. |
|
1944 / 15 |
Ca studentă a fost mobilizată la „Fabrica
de Avioane Nakajima”. |
|
1945 / 16 |
S-a reîntors la scoală odată cu
încheierea războiului. |
|
1946 / 17 |
A absolvit „Liceul Shoin” în
martie. |
|
1946 / 17 |
A intrat la „Colegiul de Farmacie
pentru Femei Showa” în aprilie. |
|
1949 / 20 |
A absolvit „Colegiul de Farmacie
pentru Femei Showa” în Martie. |
|
1949 / 20 |
A intrat în contact cu Misionarele
Mercedariene de la școala catolică a surorii ei „Koen Jogakuin” și a studiat
Catehismul. |
|
1949 / 20 |
A primit botezul pe 30 octombrie
în timpul sărbătorii „Cristos Rege”. |
|
1950 / 21 |
S-a mutat împreună cu părinții ei
în noua casă pe care au construit-o lângă casa surorii ei, Hanakawado, în
orașul Taito-ku, în luna septembrie. L-a întâlnit pe Zeno, un frate
franciscan, în noiembrie. Iar apoi, în luna decembrie, a vizitat pentru prima
dată „Orașul Furnicilor ”. |
|
1953 / 24 |
A publicat cartea „Copiii în
orașul furnicilor” în luna martie. |
|
1958 / 29 |
S-a stins din viață din cauza
tuberculozei pe 23 ianuarie. |
|
1975 |
S-a început ancheta de canonizare. |
|
1997 |
A fost prezentată documentația
„Posizio” către Congregației pentru Cauzele Sfinților din Vatican. |
|
2015 |
A primit titlul de „Venerabilă” de
la Papa Francisc pe 22 ianuarie. |
|
|
|
Venerabila Elisabeta Maria Kitahara Reiko este o
femeie nemartiră într-o țară cu puțini creștini și atrage atenția datorită
felului de a trăi Evanghelia în lumea modernă. Pentru canonizarea ei la
sfințenie este nevoie ca cel puțin un miracol să fie recunoscut de către
Biserică ca răspuns la rugăciunea de
mijlocire a venerabilei Elisabeta Maria Kitahara Reiko. Dacă ați beneficiat de
haruri în urma recitării rugăciunii de mijlocire a acestei venerabile, vă rugăm
să ne contactați.
Mănăstirea
Conventuală Sf. Francisc
4-12-10
Sekimachikita, Nerima-ku, Tokyo
177-0051
Telefon
03-3929-4103
Fax
03-3929-4954
Comentarii
Trimiteți un comentariu